Al doilea material din seria de resurse educaţionale create de echipele de artişti şi profesori în cadrul proiectului Studiotopia este opera Mihaelei Rusu, artist plastic, şi a Florinei Filip, profesoară de fizică şi chimie. Şi-au concentrat atenţia asupra capitolului „Fenomene termice” din Fizica de clasa a VI-a. Scopul lor a fost să găsească o manieră atrăgătoare care să vină în sprijinul metodei tradiţionale şi care să-i apropie pe copii de ştiinţă şi să-i familiarizeze cu noţiuni-cheie. Rezultatul: o bandă desenată despre stările de agregare ale apei, pe care o punem la dispoziţia tuturor profesorilor şi elevilor interesaţi să încerce o abordare nouă, eficientă și amuzantă.
Mihaela şi Florina ne fac cunoştinţă cu Chef Zgrip, o vrăjitoare simpatică și foarte pricepută, care, sub pretextul preparării Licoriioribile, le prezintă copiilor fenomene „magice” precum fierberea, dilatarea, contractarea etc. Poţiunea conţine o doză generoasă de umor: „oricine va gusta din ea – chiar şi o singură picătură – va uita pe loc cuvântul «plop»” şi desene meşteşugite, care-i dau savoare.
Ca orice chef care se respectă, Zgrip îşi pune învăţăceii la încercare cu tot felul de întrebări, că doar n-o să le dea totul mură-n gură. „Oare gheața din Antarctica e mai rece decât gheața din congelator?” Ziceţi repede, da sau nu?
Dacă citiţi reţeta cu atenţie şi o respectaţi întocmai, noţiunile-ingrediente vi se fixează în minte cât ai zice „zgripţuroaică”!
Dacă citiţi reţeta cu atenţie şi o respectaţi întocmai, noţiunile-ingrediente vi se fixează în minte cât ai zice „zgripţuroaică”!
Am întrebat-o pe Mihaela ce-are de-a face arta cu ştiinţa şi de ce sunt ele ingredientele esenţiale ale licorii magice care se cheamă cunoaştere.
„Piesele de teatru, jocurile, provocările la dezvoltarea poetică a unor subiecte aparent destul de seci sunt avantajoase pentru elevi şi pentru profesori din multe puncte de vedere.
Cred că, în primul rând, personificarea unor structuri face uşoară, pentru copii, relaţionarea cu elementele respective: poţi sa râzi de ele, să le admiri, să te transpui în „pielea” unui atom sau a unui neuron. Aceste creaţii îl muta pe elev, mental şi fizic, în cazul jocurilor, din monotonia textelor didactice în atmosfera unei cărţi de aventuri, cu personaje, locuri şi replici care sunt înţelese plăcut şi firesc şi pot fi uşor ţinute minte.
Jocurile cu mingea îi distrează şi îi ajută să înţeleagă dinamica, dar şi coordonarea şi sincronizarea unor fenomene care, altfel, rămân îngheţate în scheme, linii, săgeţi, termeni de memorat.
Faptul ca materiile «reale» se pot traduce în termeni «umani» într-un mod creativ şi distractiv, iar, în modul acesta, sunt mult mai uşor de înţeles şi memorat, i-ar putea provoca pe elevi ca, atunci când învaţă acasă, să îşi inventeze propriile poveşti despre anatomie, matematică, chimie sau fizică.”
Pe noi cu siguranţă ne-a convins.