Cristina Rogoz, managerul de proiect
Primul val al pandemiei ne-a surprins, desigur, pe toți. S-au instalat imediat incertitudinea și panica, iar urmarea firească au fost eforturile pe care le-am făcut cu toții pentru a rămâne relevanți în noua realitate. În tot haosul inițial, trecerea bruscă în mediul virtual a părut o improvizație, o soluție de criză până când vom putea reveni la ale noastre. Au trecut de atunci 7 luni și e tot mai clar că lumea s-a schimbat, că e nevoie de abordări noi nu ca o soluție de urgență, ci ca model nou de funcționare.
În cazul proiectului nostru, totul s-a schimbat. Școlile sunt închise, iar beneficiile atelierelor de artă și ale educației culturale sunt mai puțin vizibile de la distanța impusă de noile norme. În lipsa contactului direct, o bună parte din stimularea creativității și gândirii critice sunt mai dificil de obținut. De fapt, din martie până în iunie am avut acces la copiii cu care lucram în doar două ateliere online. Cea mai mare parte din școlile din rețeaua noastră nu aveau nici ele infrastructură sau proceduri care să le permită includerea colaboratorilor externi în programul zilnic. De altfel, cele 10 școli s-au adaptat condițiilor în feluri extrem de diferite.
A venit și noul an școlar și în continuare e dificil să facem planuri pe termen lung. Ce știm însă sigur e că implicarea noastră merită să continue. Școlile au nevoie de cultură, copiii au nevoie de creativitatea, flexibilitatea și până la urmă starea de bine pe care o aduce arta în viața lor. Ne adaptăm așadar în continuare și, în lipsa contactului direct cu copiii, creăm, împreună cu profesorii, materiale interesante pentru ei. Teme de chimie, fizică sau biologie explicate prin metode artistice noi și colorate sunt doar o parte din munca noastră. Ne pregătim și pentru ateliere online cu copii, dar și pentru ateliere dedicate profesorilor.
Perioada asta ne-a arătat mai mult ca oricare alta cât de mult avem nevoie de așa ceva în viețile noastre. S-a discutat mult despre renunțarea la orele și așa puține de artă în școli și
e oarecum ironic având în vedere că, în această perioadă, tocmai produsele sectorului cultural (cărți, muzică, filme, spectacole și vizite online la muzee) ne-au făcut izolarea suportabilă. Ne-am mobilizat așadar, și facem tot ce putem ca să compensăm prin proiectele noastre ceea ce nu se întâmplă sistemic.
Astfel, cu distanțare și măști, dar cu aceeași energie, mergem înainte spre vremuri mai bune, în loc să le așteptăm.
